Gata. Am fost si mi-am vazut camera de camin.
Urasc drumul cu masina pana la Bucuresti. In special datorita covorului de patrupede moarte pe 300siceva de kilometri de sosea.
Azi dimineata mi-am rezolvat toata treaba mare cu caminul si cazarea. Cel mai frumos si emotionant moment al zilei a fost intalnirea cu 137le. Autobusul meu preferat cu soferii mei preferati care nu asculta manele si care o iau pe scurtaturi interzise ca sa te duca mai repede acasa:D Cel putin asa erau in primul an.
Dupa cafele si discutii si plimbari prin magazine cu my dear Soni, am ajuns in gara.
Ah da,am reusit sa intru si eu in noul si dragutul Boogie Shop. E minunat si cred c-o sa fac diabet daca mai intru de cateva ori la cat de sweeeet sunt toate de pe acolo.
Mais bon,si m-am urcat in tren. Asta dupa ce am asteptat sa urce un ditamai familionu' cu o tona de bagaje. Mai-mai ca ziceau si heirup cand urcau unul cate unul bagajele si dupa aia se impingeau sau se trageau inauntru si pe ei. Si privindu-i asa pierduta in spatiu mi-a venit in minte povestea aia cu ridichea uriasa pe care o puneam in scena la spectacolele de Craciun de pe la gradi:))
Mda,au reusit intr-un final sa ridice ridichea si eu am ajuns la locul meu de la geam.
Imi scot cartea cu coperta colorata intr-un prearoz indecent si-mi bag nasu-n ea cu casti cu tot.
In 5 ore de drum imi suna telefonul de vreo 7 ori. Si il las sa sune mai mult de fiecare data pentru ca sunt cocalaresc de mandra de noua mea yanntiersonerie:D
In fiecare pauza dintre melodii ma delectez cu plansimfonii de copil mic. E o tigancusa cu un puradel in brate pe unul din scaunele din spate. Ador copiii, dar de cand am citit review-ul de la Eraserheadul lui Lynch si mi-am imaginat copilul mutant, cum aud plansete imi vine numai figura aia ingrozitoare in minte.
Eh,inaintez cu curaj prin paginile rozaliei din mana si ma enerveaza din ce in ce mai mult mosul cu insigna de veteran care sta comod pe scaunul din fata mea. Da:comod. Ca-si tot impinge picioarele peste ale mele si ma calca din 5 in 5 minute. Neastamparatul.
Ajung la pagina 105 si bang!! Soc! Personajul masculin zice la pagina asta ca vrea sa se duca acasa sa asculte un cd cu Thievery Corporation si eu fix o melodie de la ei ascultam fix in momentul ala fix in casti!! Hmm...o coincidenta sau un semn? Tre' sa merg la concertul asta.punct.
Mai trec cateva minute si vecinilor mei li se face fomitza. Si tanti ii da lu' nenea veteranul o sticla de 0,5 l cu un lichid inchis la culoare pe fund. Nici nu-i scoate bine capacul si ma izbeste un miros puternic de spirt. Iacs. A imputit tot vagonul de intercity fensi. I know there's no drinking after you're dead, dar nu profita CHIAR de toate clipele ramase. Evil monkey, I know.
Si de parca n-ar fi fost de ajuns, dupa aia tot drumul am fost sufocata de mirosul permanent de ragaieli cu gust de McDonald's. Harsh times,no kidding.
Am terminat cartea. Acum am ajuns acasa si l-am imbratisat cu degetele pe Bobby4. Care sta in pozitia tipica de oligofren -jumate pe birou si jumate in aer. Asa, ca sa nu mai fie in calduri si sa se-nchida cand vrea el.
Ma intorc sambata for good inna di capital city.
Sau duminica.
Whenever I feel like I wanna leave,Gosh:))
Sângele Zappã nu se face
acum 1 oră
