joi, noiembrie 27, 2008

phenWOWmenal

Oh my Oh my Oh my !!
Stiam de cand am plecat de acasa ca o sa fie prea fain la Trickylicios.
Am ajuns la timp,singura si putin plouata,doar in sens denotativ. In fata intrarii mi-am introdus mana in geanta magica,am dat peste cartea in care-mi tineam biletul si am extras. Am intrat si m-am enervat ca tanti de la intrare mi-a rupt biletul intr-un mod ciudat. Dar dupa cativa pasi mi-am dat seama ca eu ii prezentasem biletul de la Roisin Murphy,pe care-l folosesc ca semn de carte la pagina 168:))) Si am ramas cu biletul Tricky intact:) Reactia de moment a fost un ras inabusit si in nici un caz nu am avut puterea de a fi o buna prietena& o petite cvasi-delincventa,ca sa aleg varianta "suna un prieten" :)) Sorry,guys,n-a fost cu intentie:(
Si m-am dus eu la locul oficial,in varful muntelui, unde ma simteam ca o capra neagra din grupa centrala a Carpatilor Orientali,ca tot sunt in tema. Mai mult neagra decat capra,but still.
Se aduna lumea cu lenea specifica personajelor care se deplaseaza doar cu masina de acasa la serviciu,si retur. Dar in jurul meu tot deprimant era peisajul. Si scena,ohoo tataie,in alta galaxie.
Mi-am luat telefonul in dinti si am sunat-o pe o mandra draguta care avea loc prin randul 4. Si in cateva secunde am aterizat la 5 metri de scena:D
Asta se intampla imediat dupa ce baietii de la Bumbapa si-au incheiat opening actul,care ne-a adus putin cu picioarele pe pamantul lui Tricky. Nice&appropriate election,I say.
M-am asezat pe un scaun,dar nici nu mi-a trecut prin gand sa stau pe el in timpul concertului.Dar asa,just in case. A venit si posesorul biletului cu locul "meu",dar a fost un dulce (asa,da-o-n pitzi style,Ramona) si aproape ca m-a rugat sa nu-i cedez locul:*
Intre timp,omenirea chiar s-a inmultit (hey,nu te gandi la Animal Planet sau la Bloodhound Gang>:P),doar in sectoarele inalte,nordice mai cu zabava:)) De fapt,toata lumea de sus a venit jos mai mult ca sigur. Si eu am aruncat cateva priviri in jur si am observat cu atentie oameni,nu figuri distorsionate de mass-media.
In fine,intra Tricky.
Aplauzele publicului cu scaun la fund, privitor ca la teatru, au fost colorate timid de cateva tipete extaziate. Dupa prima (sau a doua piesa?shame!), ramane doar in pantaloni si pandantivul de la gat. Niste babalaci pudibonzi se simt ofensati,mvai,si-si parasesc scaunele rapid. Asa,acasa cu voi!!Care nu sunteti in stare sa apreciati adevarata valoare a unui artist si judecati dupa aparente si idei preconcepute de oameni de minus 2 lei!Ighh
Sa continuam. Mr.Adrian Thaws si co-singera lui,Francesca, au continuat sa faca prea bine ce stiu ei prea bine,stand cu spatele la sala. El parea ca nu e acolo si,in acelasi timp,ca e acolo unde e si m-a facut si pe mine sa simt ca nu mai simt. Mi-am dansat mintile si mi-am tipat sufletul din mine. Noi respiram bataile inimii lui,iar el tragea linistit dintr-un joint(?). Si nu de putine ori mi s-a parut ca expresia lui era cuprinsa total in ultimul vers din Coalition("How can I be surrounded by people and still be lonely?...")..cum mergea pe scena asa nepasator-wannabe si lasa lumea(microfoanelor) sa se prabuseasca in urma lui...Cu fiecare melodie se mai ridica un suflet zbuciumat din iadul intunecat al statatorilor-pe-scaun. Dar la un moment dat,lumea de pe scena s-a suparat,si-a strans jucariile si a disparut in spatele cortinelor.
Abia atunci s-a trezit norodul nerod din visarile la nemurirea sufletului si si-au facut curaj si fluieraturile si tipetele si bataile din palme si picioare. Daca Tricky "a zis" "eu nu ma mai joc",noi am zis "ba da".
Si s-a intors. Cu o masca populara,de mascat din ala de la tara care te sperie in ajunul Anului Nou. Si a fost si mai si decat si mai si. Si singurul sentiment uman care ma rodea era teama sa nu se termine dupa urmatoarea piesa..sau dupa urmatoarea urmatoarei.
Si daca gorilutele la costume de geimzbond nu permiteau imortalizarea formei,culorii,sunetului si mirosului beatitudinii colective si individuale, coverul kick-assssss de la Motorhead ne-a ridicat(la PROPRIU) langa Asii de Pica scena. Evident ca m-am urcat si eu.Un pic de pogo,mai mult de Tricky,foarte mult instrumental demential si Francesca doar traducea ce se intampla in jurul ei "Dancing with the devil,Going with the flow"! Minunat\:D/ Dar eram prea turbo ca sa mai fac si poze,cu cateva exceptii de filmare aiurea:))
Hoooh,ce frumoooos 8->
P.S:Buna treaba totusi cu atentia lanternata pe fotografi...ca ce-i drept,blitzurile chiar ar fi stricat atmosfera darkish&deep pe care a incercat Tricky sa o impuna.
P.S2: Chitaristul era cute&skilled, keybordmanul cu lumina rosie pe profil semana cu James Hetfield, basista=Woooowman! si tobarul stia ca e tobar.
P.S3:O sa uploadez maine pe youtube si secundele alea filmate alandala.
P.S4:Inca una si ma culc:D si 2-3 poze mai normale.

whispers in the pixels
bang,i can get to you too:-t
now,i'm higher than you:))
censored.parental advisory.
thank you:X

luni, noiembrie 24, 2008

Cross to bear

I'm under pressure, while I'm under the sun...Cu doar cateva ore in urma puteam sa fac o greseala destul de uratica. Era sa explodez si sa ma imprastii cu un picior intr-o gura,o mana intr-un par si degete in ochii din jur. Datorita unei nervozitati prezente inca de dimineata si amplificata de fiecare mestecat de guma din spatele meu sau figuri rubensiene de pe afisele electorale.
Dar totusi,hibridul dezgustator format de eul meu normal si eul-antipod nu s-a lasat dus pe aripi rupte de ganduri negre si sentimente nemesisiene. Pentru ca nu suport expresia "trebuie sa discutam",care in traducerea mea inseamna doar 2 lucruri(ori deodata,ori separat): "trebuie sa ne certam" / "trebuie sa ne despartim".:)) Am preferat,ca intotdeauna,sa ma culc pe o casca cu muzica de vis grotesc. Si asa frumos norii de vata de zahar si ţurţurii de acadea mi-au obliterat orice urma de tensiune patologica. Si m-am trezit cu cea mai placuta durere de masea. Placuta,pe bune,in comparatie cu starea de dinainte.
Nu stiu de ce pana acum am mers pe principiul "Nu-i dispretui pe cei care stiu mai putine decat tine.Invata-i." Cat de stupid! Chiar am ajuns intr-o faza in care ii urasc pe aia care stiu mai putine decat mine.
Sa ma limitez la capitolul muzica totusi. Desi "limitez" nu e chiar potrivit spus,pentru ca muzica nu e doar un capitol. Determina prea multe actiuni si sentimente ca sa-i ingradesc insemnatatea in asa hal. Poate clincăn a superficialitate prin afirmatiile astea.Dar prea ma enervez cand dau peste retardati blocati intr-un trecut mult prea trecut sau in interiorul hotarelor natiei proprii. Care se mai si uita ca la avioane-cu-motor-ia-ma-si-pe-mine-n-zbor daca incerci sa le arati ceva ce nu stiu/de care nu au auzit. Damn you all!
Pe de alta parte,ma scot din sarite si aia (tot retardati) care vor sa stie,pe care te chinui sa-i inveti, reusesti sa-i inveti, iar ca recompensa iti arunca un muc in ochi din nasul lor la care nu mai ajungi nici daca te urci pe acoperisul Empiricei State Building. Sa fiu mai explicita:eu caut,gasesc si ma indragostesc de o formatie de care n-a mai auzit nimeni; incerc sa fiu generoasa si sa-mi dau o particica din suflet si din entuziasm si o trimit cuiva-din-ultima-categorie;si ce raspuns ma plesneste?"hmm..bai,eu ascult Led Zeppelin acum." BANG!
BAI,eu ascultam Led Zeppelin cand tu nu stiai pe unde urineaza gaina!!!
In concluzion,nu suport oamenii care refuza sa evolueze.Carora nu le place sa descopere si se multumesc cu ce au si ce stiu.Si se mai cred si superiori,desi-s total in stadiul de maimute primitive.
HOoh,gata,Ramono.
Sa mai dau si cateva bombonele,ca e prea mult puroi in ce am zis mai sus.
Am fost sambata in Orange Concept Store,la The Amsterdams. Da,iar. A fost chiar nice,dar imi mentin si consolidez parerea despre indie peopleS din public. Frumosi,dar gheiuţi si antipatici. Si am o noua dragoste pentru un nou tobar:)) De fapt,Vlad e un fel de fiu risipitor care s-a intors acasa,in Amsterdams.Dragut,ce sa zic. Poze aici:D
Nu mi-am mai luat bilet la Madball.N-am avut cu cine sa merg.Desi cred ca mi s-ar fi suprapus asa fain starea de azi cu concertul:(
Am castigat in schimb o invitatie la MeaNox,pe joi:)
Si in noaptea asta o sa adorm uitandu-ma la biletul pe care scrie frumos-frumos Tricky si rochita pe care o s-o port la concert \:D/ yaaay,can't wait!!!E prea genial omul. De vreo saptamana ascult pe repeat Knowle West Boy si nu e absolut nici o piesa care sa-mi placa mai putin decat foaarte mult.
Grea decizie,dar sa pun totusi ceva,cu precizarea ca a alege nu inseamna a discrimina. Nu intotdeauna:D
Tricky - Cross to bear

miercuri, noiembrie 19, 2008

Si 3 in 1 are gust de hrean azi.

Et voila,m-am intors din mica mea vacanta cu un hectolitru de great expectations la bagaj.
Nu-mi mai arde de umor pe teme scatologice sau limbaj ordurier cu tente funny. Sunt serioasa acum.
Am avut un deja-moo de cum am intrat pe usa de la baie.Materia organică de diverse origini raspandită cu munificenţă si pe jos si pe sus si pe pereti si pe usă,m-a izbit din prima milisecunda, augmentativ vorbind. M-am saturat! De 2 luni de nopti visez curcubee de mirosuri si bălţi de sunete sirenaice care oglindesc feţe de Mr Hankey lichefiat.
Constat oficial,cu dezamăgire colosală, ca hieroglifele angelice psihedelice postate cu o saptamana in urmă nu au avut nici un efect asupra vecinilor de la camere pare.
Intrebare abisal metafizică:unde va sunt cei 3-4 ani de acasa?
Cand,teoretic,ati facut tranziţia vitală de la oliţă la marele W. Pasul mic pentru omenire,dar urias pentru om.Pentru a fi om. Huh?!?


Later edit:
Ia uite,nici daca stiam nu se nimerea mai bine postul asta manifest=)) nu pot sa cred,dar pe 19 noiembrie chiar e World Toilet Day!!!!

vineri, noiembrie 14, 2008

>:D<

Yaaaaay,ma duc acasa la copilul care nu prea mai mananca mere de cand avea vreo 4 ani si i-a mers un vierme [din mar!] pe mana:))

Si cantecelul nostru minunat de dansat pe intuneric:-$
Tanaaaaa: Massiiive!

Jamalski - Dem no ready for we (Blackwizard remix)

marţi, noiembrie 11, 2008

The lady with the dog

Nu nu nu! Sa nu va ganditi la personaje gen Paris Hilton&co...sau daca sunteti mai luminati, la povestioara lui Cehov de pe la 1900. Eu vreau sa zic ceva despre altceva.
Despre cea mai ciudata fiinta pe care am intalnit-o vreodata. Nu stiu daca ea e chiar asa ciudata,dar stiu ca eu ma simt ciudat cand o vad. Ba da,e.
Si de fapt nici nu pot sa ma uit la ea. M-am uitat atent doar o data.Ba nu,de doua ori. Cand era cald si cand era frig. Si e tot timpul la fel. E imbracata gros,cu o haina lunga plina de petece si buzunare. Are un voal murdar infasurat pe cap si umeri si tine de fiecare data un catel sub bratul drept.Acelasi catel. Bond.VagaBond-style. Si aceeasi faţă lividă. Obrajii-s doua gropi comune cu cadavre de luciditate in putrefactie si umbre de zambete din alta viata. Si golul din privirea ei iti umple universul visceral de moarte rece. Dar gata cu filosofarile datorate probabil supradozei de Toblerone:))
Ideea e ca m-am tot gandit si am ajuns la o concluzie putin extraterestra: cand ma uit la tanti cu catelu' e ca si cum m-as uita la o Eu antitetica,batrana si singura intr-o lume paralela. Don't ask why,it's just my alien thoughts.
And I guess her/my name would be Pain.Violet Pain.
Here's a song my earphones say would fit. Average but some kind of special.
Turin Brakes - Dark on fire

...And in ten thousand years someone will take you home,
Rewind the words in which you roam...

duminică, noiembrie 09, 2008

Roll and Rock!!!

Hehe,hyperactive me has come back >:)
Several hours ago I was on fire and in Fire:))
Yeah,on a scale from 1 to awesomefuckingtastic, the concert was more awesome than fantastic:D
So there I was,dragging my friend through all my silly mental trips and killing her neurons one by one with my exstatic energy. It was already 10 and the people lazily bothered to gather around the scene or in front of it,whatever. As would witty Terry Pratchett say: In the beginning there was nothing,which exploded!
Once the Guilty Parties tribute band started to play hot insane psychotic obsessive loco Rage Against The Machine tunes, everybody started to look alive! It was raining with perspiration and lightning with ecstasy. I've felt the moshpit in my back as if someone was kindly throwing potatoes at me:))
I loved it every time Balint stepped off the scene and joined the crowd of the nobodies:D
Of course,they all came back as Subscribe after a short break and offered the ladies and the gentlemen in da house a Kickass performance:X Wohoooo,they were amazing! And I really think they themselves had a great time too. I sooo was in heaven when they played Blue Mescaline and The Devil Take The Hindmost and Kiss and Kill Your Boyfriend...and every single song.
And then they left:(
But kinky Amsterdams appeared and I couldn't take my eyes off of some-two members of the band:"> The indie guys were wearing very nice outfits and cute attitude. They started and ended the concert as a prettylicious circle,with the song Anna.
And,as a listener of both hardcore metal and indie rock, last night,one of my life theories was confirmed: indie people are very self-centered,conceited and they really suffer from superiority issues, while the hardcore people I've been in contact with are very selfless,down to earth and somehow-careful, apologizing in case of mistakenly harming you.
That's all,forks:P





























joi, noiembrie 06, 2008

Tell everybody

Palarii extravagante,ochelari insoliti,caprite si coarne glamorous,oameni de burete si un tobar de-toata-saliva sunt cuvintele prin care as descrie ce am vazut eu aseara la Roisin Murphy.Sa mai adaug voce exceptionala,prezenta scenica distinsa,charisma, instrumental intramental,energie imploziva si...o sala Polivalenta colorata de figuri originale si outfituri kinky.Is it enough now?
Opening actul a fost sustinut de Sunday People,care, oarecum stangaci dar apreciabili, au adunat multimea mai aproape de scena.Dupa ei a inceput seara.Prestatia fara carente si vestimentatia excentrica au demonstrat ca fashion icon-ul Roisin e un artist profesionist,care lucreaza cu o echipa de profesionisti.Ah,si sunetul a fost impecabil.
Rarii,dar nelipsitii carcotasi susoteau pe la colturi ca "nu-mi place ca nu comunica foarte mult cu publicul...". Probabil niste pierduti in timp si spatiu,care inca privesc cu nostalgie la concertele cvasiartistilor mioritici cu replici eterne de"hai mainile sus,toata lumeaaa","cine e cu noi sa aplaude acuuum,mainile in aeer".
Si in plus,come oooon,daca nici ea n-a mai facut show...
Cine e pentru artistii care prefera sa dea ce e mai bun din ei si sa presteze ireprosabil,ca pe parcursul spectacolului sa ai fluturi in stomac si parul sculat(scuze), sa ridice mana:)) Me me me!
Poate singura chestie care ar fi de criticat a fost absenţa unui ecran cu focus pe detaliile de miscare si ţinută..si pe tobar!!:x
Gata.Preferata mea aseara:


PiEs:Gabriel Cotabiţă a facut poze cu telefonul si Gianina Corondan avea niste pantaloni/o fusta? tare fanchi:D
PiEs2:Abia astept sa merg la Madball.I so need it!Ma duc si singura daca n-am cu cine.

miercuri, noiembrie 05, 2008

Invadatorii din spatiul locativ

Buna seara,dimineata,ziua!
Acum ma odihnesc cu burta la veioza din Ikea si cu piciorusele pe un bilet de Ratb necompostat.
Recunosc,din statistici se pare ca am un spirit machiavelic din moment ce ea face ochii mari si scoate un tipat asurzitor de fiecare data cand ma vede.Dar ii trece repede. Imi place sa ma plimb printre lucrurile ei multe si mici de prin/pe noptiera si sa stau langa perna ei cand doarme. Miroase frumos a hiacint albastru. Habar n-am cum miroase ala si stiu ca de fapt e rosu,dar asa simt eu.
Acum s-a reapucat de Dostoievski. Mi-e cam teama,ca suna fatidic. Amintiri din casa mortilor,crima si pedeapsa.Nu vreau sa patesc ceva. Nu vreau sa-mi faca rau,vreau doar s-o pot privi ca un romantic depravat tot restul zilelor mele scurte si reci. Si s-o ating in fiecare noapte pe pielea ei fina data cu crema aia noua de la Vichy care ii place atat de mult.
Si dimineata...cand deschide lumina...e momentul ala feeric cand ne privim ochi in ochi,2 secunde mici,pana cand se trezesc emotiile distructive in ea iar eu trebuie sa gonesc cu viteza supersonica in ascunzisurile mele obscure. As vrea sa patrund in mintea ei...prin ureche poate. Sa vad ce viseaza noaptea si dupa aia ies inapoi. Dar trebuie sa-si dea castile jos mai intai,ca i-au cam devenit parte din anatomie lately.
Wish me luck,
Un gandrac

luni, noiembrie 03, 2008

Si baietii mananca pufuleti

Si turta dulce.Si pufarine.Si eugenii.
And it's a fact!
Anywayz,sunt chiar draguti baietii din caminul asta. Mai putin cativa vecini creepy as hell,care probabil cred despre mine ca-s creepy as hell,iar camera mea e un fel de Abbey of Thelema. Se uita la mine asa cu teama in ochii lor de cacapriori manelisti. Teama de Minor Threat,Deftones si Pantera maybe:)) Sorry,guys,asta-i piata. Doua la zece mii. Doua felii de Salam la schimb cu zece metale:)
Uf,dar iar am deviat de la ce voiam sa scriu.
Vineri am fost initiata in arta pliantelor. Voluntariat cu scop muzical:D Si cu ocazia asta am reusit sa cunosc mai bine natura mai mult sau mai putin umana a oamenilor de unica folosinta.
Am avut de-a face cu persoane din toate rasele si toate varstele.De fapt,nu poate fi vorba de rasa decat daca enervantii si nesimtitii sunt o rasa.
Si nu se poate sa nu revin la capitolul old people. Mosnegi libidinosi au incercat sa-si infiga ghearele decrepite in jugulara tineretii noastre. O babuta senila de 95 de ani (really,mi-a zis mie povestea vietii ei) a racolat un june chipes s-o treaca pasajul de la Universite, dupa ce a refuzat ajutorul benevol pe care i-l oferisem eu...
Heh,ideea e ca ii urasc pe aia care trec cu nasul pe sus pe langa tine. Intotdeauna am luat si-am sa iau pliante de la cei care imi intind mana.Chiar daca-s cu masaj erotic.Sau cu service-uri auto. Oferte de tractoare. Orice.
People,just have a little respect and a milligram of soul,will you?