Stiam de cand am plecat de acasa ca o sa fie prea fain la Trickylicios.
Am ajuns la timp,singura si putin plouata,doar in sens denotativ. In fata intrarii mi-am introdus mana in geanta magica,am dat peste cartea in care-mi tineam biletul si am extras. Am intrat si m-am enervat ca tanti de la intrare mi-a rupt biletul intr-un mod ciudat. Dar dupa cativa pasi mi-am dat seama ca eu ii prezentasem biletul de la Roisin Murphy,pe care-l folosesc ca semn de carte la pagina 168:))) Si am ramas cu biletul Tricky intact:) Reactia de moment a fost un ras inabusit si in nici un caz nu am avut puterea de a fi o buna prietena& o petite cvasi-delincventa,ca sa aleg varianta "suna un prieten" :)) Sorry,guys,n-a fost cu intentie:(
Si m-am dus eu la locul oficial,in varful muntelui, unde ma simteam ca o capra neagra din grupa centrala a Carpatilor Orientali,ca tot sunt in tema. Mai mult neagra decat capra,but still.
Se aduna lumea cu lenea specifica personajelor care se deplaseaza doar cu masina de acasa la serviciu,si retur. Dar in jurul meu tot deprimant era peisajul. Si scena,ohoo tataie,in alta galaxie.
Mi-am luat telefonul in dinti si am sunat-o pe o mandra draguta care avea loc prin randul 4. Si in cateva secunde am aterizat la 5 metri de scena:D
Asta se intampla imediat dupa ce baietii de la Bumbapa si-au incheiat opening actul,care ne-a adus putin cu picioarele pe pamantul lui Tricky. Nice&appropriate election,I say.
M-am asezat pe un scaun,dar nici nu mi-a trecut prin gand sa stau pe el in timpul concertului.Dar asa,just in case. A venit si posesorul biletului cu locul "meu",dar a fost un dulce (asa,da-o-n pitzi style,Ramona) si aproape ca m-a rugat sa nu-i cedez locul:*
Intre timp,omenirea chiar s-a inmultit (hey,nu te gandi la Animal Planet sau la Bloodhound Gang>:P),doar in sectoarele inalte,nordice mai cu zabava:)) De fapt,toata lumea de sus a venit jos mai mult ca sigur. Si eu am aruncat cateva priviri in jur si am observat cu atentie oameni,nu figuri distorsionate de mass-media.
In fine,intra Tricky.
Aplauzele publicului cu scaun la fund, privitor ca la teatru, au fost colorate timid de cateva tipete extaziate. Dupa prima (sau a doua piesa?shame!), ramane doar in pantaloni si pandantivul de la gat. Niste babalaci pudibonzi se simt ofensati,mvai,si-si parasesc scaunele rapid. Asa,acasa cu voi!!Care nu sunteti in stare sa apreciati adevarata valoare a unui artist si judecati dupa aparente si idei preconcepute de oameni de minus 2 lei!Ighh
Sa continuam. Mr.Adrian Thaws si co-singera lui,Francesca, au continuat sa faca prea bine ce stiu ei prea bine,stand cu spatele la sala. El parea ca nu e acolo si,in acelasi timp,ca e acolo unde e si m-a facut si pe mine sa simt ca nu mai simt. Mi-am dansat mintile si mi-am tipat sufletul din mine. Noi respiram bataile inimii lui,iar el tragea linistit dintr-un joint(?). Si nu de putine ori mi s-a parut ca expresia lui era cuprinsa total in ultimul vers din Coalition("How can I be surrounded by people and still be lonely?...")..cum mergea pe scena asa nepasator-wannabe si lasa lumea(microfoanelor) sa se prabuseasca in urma lui...Cu fiecare melodie se mai ridica un suflet zbuciumat din iadul intunecat al statatorilor-pe-scaun. Dar la un moment dat,lumea de pe scena s-a suparat,si-a strans jucariile si a disparut in spatele cortinelor.
Abia atunci s-a trezit norodul nerod din visarile la nemurirea sufletului si si-au facut curaj si fluieraturile si tipetele si bataile din palme si picioare. Daca Tricky "a zis" "eu nu ma mai joc",noi am zis "ba da".
Si s-a intors. Cu o masca populara,de mascat din ala de la tara care te sperie in ajunul Anului Nou. Si a fost si mai si decat si mai si. Si singurul sentiment uman care ma rodea era teama sa nu se termine dupa urmatoarea piesa..sau dupa urmatoarea urmatoarei.
Si daca gorilutele la costume de geimzbond nu permiteau imortalizarea formei,culorii,sunetului si mirosului beatitudinii colective si individuale, coverul kick-assssss de la Motorhead ne-a ridicat(la PROPRIU) langa Asii de Pica scena. Evident ca m-am urcat si eu.Un pic de pogo,mai mult de Tricky,foarte mult instrumental demential si Francesca doar traducea ce se intampla in jurul ei "Dancing with the devil,Going with the flow"! Minunat\:D/ Dar eram prea turbo ca sa mai fac si poze,cu cateva exceptii de filmare aiurea:))
Hoooh,ce frumoooos 8->
P.S:Buna treaba totusi cu atentia lanternata pe fotografi...ca ce-i drept,blitzurile chiar ar fi stricat atmosfera darkish&deep pe care a incercat Tricky sa o impuna.
P.S2: Chitaristul era cute&skilled, keybordmanul cu lumina rosie pe profil semana cu James Hetfield, basista=Woooowman! si tobarul stia ca e tobar.
P.S3:O sa uploadez maine pe youtube si secundele alea filmate alandala.
P.S4:Inca una si ma culc:D si 2-3 poze mai normale.
whispers in the pixels

