Stencilul meu preferat!

Sunt multe stenciluri foarte mișto făcute de oameni mișto. Și alea cu Becali pocăitorul, Vadim execuse-moi,alea cu "într-o țară normală..." sau Ju$titia.
Dar ăsta tre să fie făcut de un cineva minunat. Pentru că e minunat.

There she goes again!

Azi am dat tradiționala fugă iernoprimăvăratică la MȚR.
După ce mi-am înecat dulcele amar al solitudinii în ochii frumoșilor de pe acolo, am trecut la achiziționat diverse și multe colorăciuni dulci,cred că fac diabet. 2 perechi de cercei,3 broșe, juma de kurtos eu și jumate mi amiga, șăsă cai frumoș.
Sunt multe minunății pe acolo și minunați care le fac,așa că grăbiți-vă până nu mai dau eu o tură! Și turtessă dulce,și săpunuri "dov" îmbrăcate în lână colorată, și cercei prăjiturele,și vată de zahăr,și păpuși spânzurate,și căciulițe și tot ce vor minunații de voi.A,și mărțisoare originale,unikate și shukare,că era cazul.
Ei bine,la ieșire am tras o strigătura șușotită,speriindu-i pe câțiva de lângă mine, și mi-am întors prietena din drumul spre afară,pe drumul spre fericire. Fericirea mea!Pentru că l-am văzut cu coada ochiului pe :"> Fart-Frumos! Și n-am plecat până nu l-am mai urmărit puțin în timp ce se chinuia să aleagă niște mărțișoare. Oooh,nu mă mai satură Dumniezo'! Îl urmăresc și când iese de la duș,și când își întinde chiloții verzi și halatele albe,și când își spală vasele și le scapă pe jos după, și când își face de mâncare,și când ascultă Metallica sâmbăta dimineața și face curățenie...Sick,I know:D
Și pe seară am sărbătorit o dragă coleguță în Armada și a fost una din cele mai frumușele minireuniuni.Love you,guys!
Ah,și Brick rulează la volan cu Damian Marley pe fundal,chiar dacă mi-am pus centura!:*
Și cado,o pesa kewl și addictive,de simțit bine: :*Andreea via :*Lolli

After every party I die

Nu mai suntem niște fericiți,suntem doar niște drogați.
Aseară mi-a ajuns durerea de picioare până în adâncul corazonului de la țopăiala pe dubstep finlandez în Fabrica. Și o savuram,așa înțepător de dulce cum era ea,pentru că în sfârșit nu mai simțeam durerea de spate amorțit de nonactivități pensionare.
Entuziasmul acumulat în așteptarea lui Tes a fost răsplatit pe măsură.
Pe lângă țopăială, am râs, am primit tort pe față și frișcă în nas, am râs iar, am fost și groupie, am râs de urmele de pași din zăpadă, m-am panicat în stația de troleu că mi se părea că vine un nene cu un cuțit spre mine(era telefon până la urmă) și m-am culcat pe la 8.
Că tot am început,mi se pare trist că oamenii consideră că trebuie să fii drogat sau beat ca să fii fericit. Știu că the monkey on your back is the latest trend,dar e chiar penibil.
Și pentru că eu sunt fericită fără să fiu pastilată sau fumată,mi-am schimbat și culorile pe aici:D Poate vine odată primăvara aia,că văd că e mai leneșă și decât mine!
And these guys look a lot like Burnt Face Man!!!

Despre seriale

*Mă întrebam așa,ca om care a văzut câteva filme și seriale la viața lui, cum îi fac regizorii pe oamenii grași sau urâti,cu tot felul de defecte fizice reale, să joace niște personaje grase sau urâte? Adică așa cum sunt ei în realitate. Come on, it's pure freakin' cruelty!
*Lost e singurul serial în care nu cred că am simțit vreodată abordarea temei gay și care n-a avut nevoie de nici un personaj gay. Nu că celelalte ar avea nevoie,dar suportam.
*Îmi place la nebunie să mă uit la Grey's Anatomy cu subtitrare în franceză. McReveur totuși nu sună la fel ca McDreamy.
*Cred că sunt singura persoană pe care o cunosc care nu se uită/nu e obsedată de Friends. For crying out the upstairs window, it's 10 seasons long!! A whole lifetime!
*Și niciodată nu m-a atras Sex and the City. Mi se pare mai mult "sec and the city" și mi-e antipatică tare Sarah Jessica Parker.Și e pentru pițipoance mostly.
*În vacanța de iarnă am avut onoarea să descopăr că pe Antena 1(cred) se redifuzează un serial killer la care mă uitam când eram mai mică: Knight Rider!! Cu un David Hasselhoff în toată splendoarea lui,mai tânăr și mai atracțios decât în Baywatch. Pentru că aici are și mașină bengoasă,pe lângă gagici:)) și mi-am dat seama că theme song-ul extrem de cunoscut exista de mult remixat de Mc Spyda în folderul meu cu jungle,dnb stuff! Și e foarte tare:
*Eh,dac-o luăm așa, Arabela cred că e primul serial de care-mi amintesc.Îmi plăcea la nebunie cum sunau "babicica" și Rumburak și eram atât de addicted încât într-o duminică dimineața am păcălit-o pe mama că mi-e sete tare,tare,cad din picioare de sete,mă usuc ca deșertul, dacă nu plecăm din biserică. De fapt,plănuisem eu malefic să ajung mai repede acasă să văd episodul din Arabela. Am convins-o,am ajuns,s-a dus să-mi aducă apă,eu am deschis tv-ul alb-negru și bum.Foc din televizor. De atunci mi-e frică de Dumnezeu.
*În Toate panzele sus! îmi plăceau polonicul,sictirul și imperfectul lui Ismail, iar cu Saved by the bell a descoperit familia că nu râdeam doar de râsul colectiv,ba chiar înțelegeam glumele pentru că puteam să citesc subtitrarea! Am învățat să citesc pe la 5 ani numărând pachete de Assos și făcând rotocoale și alte hieroglife pe peretele de după masa din bucătăria bunicii.Sau în dulap.
A mai fost și Fantaghiro.Când îl iubeam cu patimă pe Romualdo și mă fascinau pietrele vorbitoare. Și avea și un theme song foarte drăguț:ăsta.)
Și Sunset Beach,la care mă uitam cu bunicile mele:(
Highlander, Buffy,the vampire slayer, The X Files -la ăsta nu aveam niciodată voie să mă uit "pentru c-o să visezi urât la noapte". Dar m-am uitat când aveam vărsat de vânt și eram singură acasă. Și n-o să uit niciodată episodul cu pânza de păianjen,iacs,au avut dreptate-, The Nanny, Married with children, Roswell, Dawson's Creek, Smallville.
*Și o mulțime de alte seriale pe care nu mi le amintesc și-mi pare rău, sau pe care mi le amintesc și-mi pare rău:))
Cred că Gilmore Girls a fost ultimul la care m-am uitat cât am putut pe la tv. După care am descoperit puterea odc, mininova&co. Au urmat muulte seriale cu adolescenți tâmpiței sau animații obsesive gen South Park sau Family Guy. Și abia în ultimii 2 ani am făcut supradoză de seriale bolnăvicioase cu doctori frumoși.

Money,it's all about the dum dum du du du dumb!

Încep cu niște întrebări existențiale care m-au bântuit prin întunericul din vârful capului de ieri după-amiază:
1.Cine,de ce și cum rupe banii rupți?
2.Cât de neîndemânatic trebuie să fii să lipești cu scoci banii rupți,în halul în care sunt lipiți toți banii rupți?
3.Cât de fraier trebuie să fii ca să fii TU ăla care primește rest banii rupți și lipiți hidos cu scoci,cel puțin de 3 ori pe lună?
Mă uitam așa,ca un om care se amețește prea ușor cu un pahar de Sheridan's neami,la tastatura cu firimituri a lui Bobby IV. Și mă gândeam la toate bancnotele de 5 sau 10 lei,rupte și lipite,pe care le-am primit eu rest luna asta. Și încercam să-mi fac un plan "cum să scap de aia de 5 operată scocios într-un mare hal,pe care am primit-o rest de la taximetristul cocalar?"
Eu n-am rupt niciodată banii,prin urmare habar n-am care e răspunsul pentru întrebarea nambăr uan. De lipit i-am mai lipit,după ce i-am dezlipit.
La a treia,răspunsul vine din interiorul meu adânc și e exprimat graffiti style pe fruntea mea: "persoană prostuță uneori și amețită tot timpul,care nu e atentă la ruptura cât granița dintre Rusia și Kazakhstan,de pe bancnota lipită cu o tonă de scoci sclipicios pe care i-o pui în mână!"
Pff,am scris cuvântul magic:sclipicios. Poate e un indiciu.Poate banii sunt rupți în timpul unor ritualuri pitzibolice sau cocabolice. Știe toată lumea despre ce e vorba și nu cred că mai e cineva care să nu fi văzut la viața lui o poză cu un cocalar care se scaldă într-o cadă cu bani,se învelește cu o pătură handmade din bani, se culcă pe un covor/o pernă de bani sau se răcorește cu un evantai de bani. Așa, poate după un ritual de genul ăsta, practicanții constată degradarea obiectelor magice și decid la vrăjeală să-și marcheze blazonul(kitsch&prostie) pe ele. Kitsch prin cantitatea și sclipiciozitatea scociului utilizat, prostie prin reușita de nelipire cu oricâtdemultul scoci destinat acțiunii.
Dar gata cu teoriile mele darwiniene.Mai bag o doză de Saint Privat și mă culc.
Love:D


Saint Privat - Poisson Rouge

Hairy potter day

M-am tuns.
Nu,nu,nu cu foarfeca de boscheti în baie la 4 dimineata!:))
De data asta am mers la coafor. Mi-am luat sorica de mână și am plecat. Ploaie,vânt,frig,urât,vreme de război.Chiar mă gândeam în taxi că asta e vreme de război. Când e război în filme sau reportaje e așa,ca azi.
Și în taxi nu mai râdeam pe silentios de versurile din Prima iubire a lui Gheorghe Gheorghiu:)) dar abia mă puteam abtine la gesturile și zgomotele de babă imbrăcată în mireasă care aleargă bărbatii noaptea prin cimitir șoptindu-le suav “pssssiu”,pe care le imita sărmăluța mea.
Ma bene,am ajuns la coiffeur.
Și ca de obicei,trebuia să așteptăm. Și să ne holbăm prin reviste din alea retro cu femei cu fețe de bărbati. Dar am regăsit bineînteles și revista Elle cu Mariah Carey pe copertă,pe care am mai răsfoit-o o dată prin octombrie anul trecut.
Și în timp ce-mi scăldam eu privirea prin rochii Diane von Furstenberg și Alexander McQueen, sau la pozele din interviul cu The MOOoD, cu fundalul sonor asigurat de emisiunea rococa a Bahmuțencei (după niște pitipoance zghihuite au luat microfonul niște lăutari de chemat pe la nunțile popoului), hop:pană de curent! Pun accentul pe acest aspect al zilei,pentru că mi se pare că are legătură cu mine. De câteva luni,se tot ia lumina pe unde merg eu. În Carrefour, în Fire, la facultate, în Kaufland, la coafor? Plus că și acasă s-au cam ars becurile în ultimul timp. Da,știu,nu beau taur-roșu și am nevoie de energie:)
Mai citesc un articol fain despre fumat al lui Dragoș Bucurenci, niște pagini despre Sofia Coppola și îmi tastez un draft în telefon cu cartea Urbancolia a lui Dan Sociu. Pentru că-mi place ce a zis în interviu: “în loc să trimit un sms sau un e-mail prietenei mele,am scris o carte.”
Mă urc în sfârșit și pe scaunul din fața oglinzii în care mă văd urâtă tare. E putin distorsionată și,în afară de ochii prea apropiați, pot să-mi văd toate alunițele și perișorii pe care i-am ratat la pensat. Giieee. Se presupune că ar trebui să te relaxezi acolo,să te simti drăguță, nu să te sperii:))
Îi explic Luminiței Scissorhands cam ce aș vrea să-mi facă,ea se uită la mine cu ochii mari și blânzi de Milka nemulsă și se pune pe treabă. During the process,nu mă uit în ochii mei șpanchi din oglindă,mă uit discret în ochii pitipoancelor care se holbează insistent la mine. Întotdeauna m-a stresat chestia asta. Mind your own business,will you? Efectiv nu mă puteam concentra la minunățiile de pe Kanal D,din cauza ălora care-și practicau the chicken look pe mine!
Nu știu de ce brusc mi-am amintit de verișorul meu de clasa a 2-a. De cum zice el ce-și dorește prin negații: ‘nici nu-mi trebe ciocolată din aia de care ai tu in geantă’. Nici nu vreau să plec odată de aici!
Măcar nu am început să bocesc când am ieșit din salon. Ba chiar îmi place:)) Azi.
Și-mi crește inima când mă gândesc la concertul Placebo din iunie!!!!! Iu-huuuuuuuuuuuu!

PS pentru sis: sorry că te-am făcut sorică și sărmăluță,but I love you:D

Fata de cârpă cu suflet de hârtie glasse

stă intr-o căsută de plastelina roșie,cu geamuri de jeleu verzui.
Ii plac poneii de turtă dulce și călutii de zahăr ars. Și când era mică-mică credea că dacă înghite sâmburii de pepene o să-i crească un pepene mare-mare in burtă,iar de la cireșele cu tot cu sâmburi o să-i crească un copac întreg,ca ăla din fața porții din care face mamaie compot și dulceață. Și se întreba dacă in copacul cu cireșe din burta ei o să fie și omizi care o s-o gâdile cu părul lor mic și scârbos.
Acum a crescut și ea și copacul din ea. O gâdilă uneori omizile care s-au făcut fluturi.
Și are multi prieteni de plastic cu suflet de plastic. Nu sunt biodegradabili și dăunează mediului înconjurător pe termen lung.
Mușcă regulat din trupul ei moale cu colții lor lego de plastic și o prăfuiesc cu vorbe reci aruncate într-un scrabble haotico-malefic. Se descoase și se rupe usor și dureros,dar se cârpește singura la fel de ușor cu bucăți de mohair delicat. Și-și lipește și hârtiuțele de suflet cu lipici făcut rapid cu apă și făină.
Când se înțeapă unul câte unul în sârma ghimpată din ceilalți oameni frumoși de plastic, aleargă toți la fetița de cârpă, să le curețe bubele cu vată de zahăr și sirop din flori de soc.
Fetița de cârpă n-a avut niciodată zâmbet de cretă fals. Și în loc de lacrimi, a plâns întotdeauna baloane de săpun alergate de copiii cu vise colorate.

PieS: eu sunt alter ego-ul Angelicăi. Nu invers.

Obrad frumos?

Mai sunt 7 ore până la examenul de la 2 la potential turistic și după ce am citit destule despre Băile Puturoasa, înstruțatul boului și însâmbratul oilor,mi-am amintit de noul meu grup de pe last fm. Faza asta cu "noul meu grup" sună a Fight Club:))
Se cheamă simplu "My sister scrobbles crappy music in my account".
Oh,she listens to excellent music but whenever she feels like pissing me off or making me laugh,she starts scrobbling 80's hairy metal stuff,retarded romanian 90's bands or just christian songs randomly entitled "touch me,Jesus!".
Și dacă tot n-am dormit toată noaptea de ce să nu-mi pun și intrebări existentiale ca: "oare toată lumea a avut impresia până la un moment dat că "o,brad frumos!" e de fapt "obrad frumos"..adică "obrad" e un cuvânt intreg,as in: "acum 3 ani am tinut obradul frumos până in săptămâna Paștelui,pentru că era prea drăgut impodobit și-mi era milă să-mi distrug feng-șuiul din sufragerie...".
Huh?

Slow show

Aseară m-am plimbat puțin prin epoca Elisabetei I și a lui Francis Bacon,la UNATC. Și pe tot parcursul piesei îmi țiuiau ca un gong in emisfera nordică,fără vreo legătură ezoterică cu adevăratul gong într-un lighean de pe scenă,cuvintele magice ale vraciului Gregorian cu nume de Casă: "You took her to a play. You only take women to plays because you want to..." Chiar dacă n-avea nicio legătură cu situația mea:))
However,piesa a fost faină,iar actorii prea faini pentru piesă.
Pe la 9 jumate am ajuns acasă și am revăzut niște secvențe din Slumdog Millionaire. Mă intreb dacă visele ăstora din cămin au vreo legătură bolnăvicioasă cu tema filmului. Să mă explic. De fiecare dată când intru intr-o budă e plin de ceea ce există și are nuanțe de la bej deschis până la negru ca abanosul, textură de la moale siropos până la tare ca piatra și odoarea iute ca săgeata. Ceva nu merge. Ba da. Că aroma aia fina te săgetează de la 1 kilometru. Și cum ăla micu',Jamal, a făcut o scufundare in materia fecală colectivă și a reușit să ia autograful și,mai târziu,să câștige cele 20 de milioane de rupii,pe sistemul "in ce-ai călcat când erai mic", am ajuns să cred că și cocaminierii mei ar cam vrea să fie miliardari. Dar asta numai după ce iau autografe de la Fărâmiță Lambru.
Trecând peste acest subiect delicat knorr,dar nu de tot, mă teleportez rapid inapoi in secolul XVI, dau nas in nas cu Sir Francis Drake și râdem amândoi isteric de Cacafuego as in "fireshitter".
Revin in mileniul 3. Sau nu?Și eu am amețit cu flashbackurile astea:)) Oricum mare diferență nu e.
Therefore,pe vremea când muștele se visau gândaci de colorado și bietele femei se duceau să-și limpezească zestrea la pârâul din celălalt capăt al satului...wait,asta incă se mai intâmplă,nu? Având in vedere conjunctura nefastă,datorată asasinarii cu sânge rece a singurei mașini de spălat,de către un ciocan și 2 minți crunt lobotomizate și imbrăcate strident in păr blond, și a lucrărilor de renovare in băile din partea mea de sat, trebuie să mă deplasez in fundul comunei pentru un duș,o spălare de chiloți sau alte activități domestice ce implică utilizarea agheasmei. Yes,hoooly water,indeed.
Să mai zic că Fart-Frumos și-a cumpărat o mașină de spălat sexy-sexy-știu-că-mă-vreeei,dar că nu poate să-și deschidă o cooperativă meșteșugărească pentru că nu și-a dat acordul madam primar? The Lord gives,the Lord takes.
Aa,și ați observat chestia aia din dreapta de sub lastfm-ul meu? Am numit-o Spacesheep. Time sheep deja e pentru toată lumea,dar spacesheep poate fi doar pentru mine și plăcerile mele intergalactice și intertemporale de extraterestru iubitor de Mars și Snickers. Pff,la ce altceva credeați că mă refer cu Life on Mars?:))