Fantasies from 11 to 5

A fost odată ca niciodată, că de nu era, nu mai povesteam, pe vremea când:
Albă ca Zăpada mânca un pitic,
Prințul Harry se uita după Scufița Roșie,
Hellboy bătea palma cu Pirații din Caraibe,
Wolverine se uita după Sailor Moon,
chirurgii erau confundați cu shaorma-makerii și sângele cu ketchupul,
niște polițiste arestau mumii înfășurate în hârtie igienică,
extratereștrii erau albaștri, verzi și argintii, sau în costume de folie cu bule de aer,
zânii se pupau cu îngerașele,
demonii complotau cu clownii la coada de la budă,
Captain Kirk & the Starship Enterprise crew ciocneau pahare de plastic cu Chewbacca,
She-Darth Vader met He-Darth Vader,
Cel-Care-Merge-Sexi-Și-Zâmbește-Cu-Sprâncenele-Ridicate râdea de Fețele Palide,
Joker a sechestrat-o pe Wonderwoman,
miresele moarte îl căutau pe V de la vendetta,
Moș Crăciun venea din Hawaii,
Lolitele îi alergau pe Casanovi,
Sfântul era pervers,
Charlie Chaplin îl venera pe Hitler,
Jesus came and we didn't look busy, but anywayz he was too drunk to care,
și vreau să cred că de fapt cocalarii erau oameni drăguți deghizați în maneliști,
balul mascat de la arhitectură.

The lost song, part 2

A fost și festivitatea, dar mai interesant e că a fost mama. Pentru că în baia de la cămin mi-a șoptit memorabil:
"Să fii atentă când speli vasele..că sunt băieți nerușinați tare, care fac treburi în chiuvetă și se spală...în chiuvetă."
Eee? :)))))))
În rest, prieteni dragi și poze cliché.

Și mai jos, melodia care-mi amintește de hit de hitul de la Cat Empire: Libertaaa!

A happy kind of sad

Se termină, se termină de tot chiar. Mâine e festivitatea de absolvire și gata.
A fost un fel de baba oarba cu ochelari de soare. Fără să-i văd prea mult sau să mă vadă prea mult. Din când în când m-am mai împiedicat de animale neolitice, pe care n-o să le uit prea curând, dar cred că ele or să mă uite prea curând.
Până anul ăsta puteam s-o fac pe-a Mama Omida relaxată, mi-am știut tot timpul programul de viață pe anul viitor, totul a fost previzibil.
Well, cred că abia încep să-mi bag picioarele în viața adevarată, că habar n-am cum/unde/cu cine/dacă o să mai fiu la anu' pe vremea asta. E o senzație ciudată, un fel de Freeeeeedooooom a la Mel Gibson, urmat la fel, de some kind of death. Moartea unei ere a negrijilor, a fluflu-urilor, a pachetelor de la mama, a alarmelor reprogramate din jumate în jumate de oră în diminețile reumatice, a delăsărilor conștiente și a deplasărilor inconștiente și a cailor verzi pe pereți.. Dar orice sfârșit e un nou început, innit?
Refuz să devin om mare, still trebuie să join the system cumva. Poate o să mă ajute totuși chestia de bază pe care am învățat-o în 3 ani de facultate - teoria universală a superficialității: ești tratat cu superficialitate, ergo tratează cu superficialitate. Simple as that!
O să-mi fie dor, știu, deja mă uit ca o bunicuță pe pozele din practicile din anii trecuți și zic plângăcios "cum a fost...". Eh, poate o să mai fie, dar până atunci: Gaudeamus, kids!

Post eco sau ceva de genu'

De ce am urât eu azi toate generațiile de pliante și de coșuri de gunoi? Pentru că în loc să arunc un pliant într-o poubelle publique (într-o țară normală, pliantele se aruncă la coș, nu se duc acasă decât dacă ești vreun pliant freak, nici nu se refuză, din respect pentru munca obositoare și plicticoasă pe care o fac teh pliant-seeders), am aruncat 2X100 ron. Bine că mi-am dat seama la timp totuși și mi-am luat fața de căutător prin gunoaie, am băgat mâna cucu raj și am extras cele 2 bancnote câștigătoare, care, ca oricărui alt om de meserie, nici măcar nu-mi aparțineau sufletește.
*
De doi ani zic că-mi iau bicicletă și de toată viața am considerat bicicleta un mijloc de chillax, de having a good time, de amintiri cu miros de julituri și dragoste la prima vedere. Nu prea m-am gândit eu c-aș putea s-o folosesc ca mijloc de locomoție, ăsta de fapt fiindu-i păcatul originar. Revelator,nu? Hahadică e logic că mergi cu ea, și e logic că mergi UNDEVA cu ea, dar de ce să mă gândesc la chestii logice când sunt atâtea alternative?
Întotdeauna mi s-au părut sexi băieții care mergeau fain pe bicicletă, și cam îi alegeam pe criteriul ăsta, da da, într-a șaptea m-am cuplat cu un băiat care făcea scheme de scheme cu bicicleta lui cea mai tare din parcare. Mă aștepta după ore, pe terenul din spatele școlii și exersa, știa că trăgeam cu ochiul pe geam în ora de religie, narcisistul. Am multe amintiri pe, pe sub și pe lângă bicicletă, dar nu vă interesează.
Abia aștept să-mi iau, o s-o iubesc ca pe propriul meu copil și o s-o chemeee...eh, secret, vă zic când apare (că nu știu încă dacă e biciclet sau bicicletă).
Până atunci, îmi păstrez atitudinea de i-love-bikes-and-bikers și merg PE LÂNGĂ banda pentru bicicliști chiar și la 2 noaptea când nu mai e nicio roată/ niciun picior pe trotuar! Și pentru ăia care se simt biciclete și circulă clandestin pe bandă, deși n-au roți, poate doar coarne și claxon: ne-sim-ți-ți-lor!
*Cu o excepție pentru cei care circulă în Vamă pe benzile de biciclete:))

Dubstep, indie si Bobby IV

Aseară, după o zi de mers flu flu prin tot Bucureștiul, în căutarea sandalelor pierdute (non-stop de la 11 la 22), am ajuns la Unirii pe la 23:30.
Dezorientată, singură și veselă ca Alice în Țara Minunilor, mă gândeam dacă să mai aștept tramvaiul care oricum nu mai venea. Într-un final m-am hotărât să le cer voie unor băieți simpatici să-i urmăresc până în Fabrica:D
Massive sound și positiiive vibes all over, chiar dacă la început era deprimant de plin de gol. Un party genial, dubstepped till I couldn't feel my feet!
Azi i-am bătut pe toți la cap cu o piesă mixată de TRG pe care nu o găsesc:( Știu s-o fredonez, dar pe net nu prea merge: pam pam pam pam. pam pam pa paaa. pam pam pam pam. pam pam pa pa pa paaa!! Am încercat s-o cânt la orga la tastatură, dar n-am știut s-o salvez. Nu mă las până n-o descopăr. Am zis!
N-am povestit că am ajuns și la lansarea lui Adolessons, vineri seară în Silver Church, pentru că Boogie:D . A fost fun și colorat, as expected, am cunoscut oameni frumoși și preferata mea e Autobahn Sleeping Machine.
N-am zis nici de tripul la Iași, nici de prietenul drag care m-a plimbat cu răbdare prin toate locurile frumoase, nici de motivele pentru care mingea de concentrare a lui Cristi trebuie să se numească Ten-Ten, nici că Bobby IV a fost diagnosticat cu cancer la plămânul lui deplasat printr-o scăpare de la o înălțime de cel puțin un metru (coolerul e descentrat și scoate zgomote ciudate tare, și carcasa e crăpată, super, nimic n-o să vă mai împrumut!) și nici că de vreo două săptămâni visez în fi-e-ca-re seară că sunt la volanul unei mașini și devastez tot în calea mea.
Ah, dar n-am zis nici de cum am condus eu acum două săptămâni, după 2 ani de pauză totală după 1 an de pauză parțială de când am luat permisul, o mașină cu 8 oameni veseli, din Drumul Taberei până pe Lipscani și înapoi, la 1 și, respectiv, 6 dimineața. Adrenalină maximă când făceam manevre tremurate prin dreptul poliției rutiere, dar totul e bien când se termină bien. De fapt, nu s-a terminat chiar așa bine, what about the nightmares, silly:(
O să ascult melodia asta de la sis tot timpul, până o găsesc pe aia de la Trigga. Warning: să dea play doar cei care simt trip-hop-ul și dubstep-ul.

Cu intentie, spitting venom

Dacă aș fi scris chestia următoare cam cu o lună și o stea în urmă, cuvintele mele ar fi sunat/arătat ca o expectorație de sentimente și gânduri morbid de vâscoasă. Acum mi-a rămas doar ceva apropiat de un strănut.
Sunt dezamăgită pentru că mi-am dat seama de distanța de mulți ani lumina dintre conceptul de prieteni și cel de cunoștințe. Și de cât de puțin am de-a face cu primul de fapt. E chiar complicată etichetarea asta.
Să consider că-mi sunt prieteni oamenii cu care mă simt prost, cu care nu am despre ce să vorbesc, cu care pot să am DOAR discuții care încep cu "mai ții minte când", oameni cu care mă întâlnesc din an în paște și ale căror involuții sociale și morale îmi generează idei de genul "holy something, am i going to become a vegetable soon?" sau "the world is definitely coming to an end"?
Nu,nu,nu,nu, ăștia se cheamă "doarcunoștințe".
Ar mai fi și ăia care mă pupă-n cor când mă întâlnesc cu ei, dar știu foarte bine că vorbesc numai aiureli despre mine când nu sunt around, ăia care sunt cu ochii pe orice mișcare pe care o fac ca să-mi facă o observație-demonstrație de uite-ce-bun-prieten-îți-sunt-eu-că-am-grijă-să-te-simți-nesigură-în-fiecare-secundă, ăia care încearcă să mă tragă-n gunoi sau să mă țină pe loc când eu am chef să zbor sau să mă plimb cu bicicleta, ăia care mă fac să cred că-s nașpa lucrurile care-mi plac și oamenii de care mă îndrăgostesc, doar ca să ajungă ei mai ușor la ce/cine visam eu.
Ăștia se cheamă nuprieteni.(antonim dat de un copiluț)
Și ca să termin cu exorciștii de fericire, am să spun ce înseamnă pentru mine eticheta de prieten: om, animal sau lucru cu care pot să vorbesc despre orice, oricând și oricum, cu care pot fi eu însămi fără să fie ciudat, și atunci când e ciudat să fie funny, cu care pot să mă înțeleg din priviri și coate, care râde des și e trist rar, despre care știu multe dar niciodată destul, care are încredere în mine chiar și când țin mâna pe volan, care râde de mine când plâng la filme lacrimogene dar își freacă ochii în același timp, care se ferește de pozat dar după blitz vrea să vadă cum a ieșit, care ascultă multă muzică, multă care-mi place și mie, care nu mă verifică pe ydetector.com, care nu poartă sandale cu șosete decât dacă e în Helsinki, care se gândește la mine când vede chestii mici sau cu pepeni, care crede că Club A-ul e scârbos, care face cacofonii și greșeli de ortografie DOAR intenționat, care pune mulți semnii exclamării și niciodată puncte-puncte-puncte...
Știu, sunt superficială și limitată. Și ce dacă?

Modest Mouse - Spitting Venom, pentru cei care mă mai vizitează. Mare atenție la 1:28 și la 3:45, excitație maximă. Dacă nu vă place, n-aveți gusturi, zicea cineva pe aici.

It takes more than one person to decide what's fair.

Devotchka mooded

Și tot ca să nu mă apuc de învățat pentru examenul de peste câteva 17 ore, mă bălăcesc în procrastination stuff. Cum ar fi scrierea acestei postări. Și mâzgăliturile cu tentă pornopsihedelică cu touchpad-ul în paint, cum v-am obișnuit.
Inspirația mi-a venit uitându-mă la caii verzi de pe pereți cu gândul la 2 tragicomedii care mi-au marcat cea mai recentă perioadă a vieții: La vita e bella și Nunta mută. Deși filmele astea sunt atât de complexe și de minunate, încât aș putea vorbi 10 ani despre ele, fără să repet cuvintele din nicio altă recenzie existentă deja, n-o să spun nimic. Pentru că o să-mi destăinui pasiunea secretă pentru altcineva/altceva. La ultima adunare ad-hoc mi-am uimit prietenii cu declarații cvasijenante care variază pe tema "i-aș face copii toata viața" la adresa domnului din video-ul de mai jos.

Melodia burlacilor/marinarilor de pe Volga mi-a marcat copilăria, adolescența și...mmm încă adolescența, chiar dacă nu i-am știut niciodată povestea, asociind-o doar cu dragostea și teama față de mama Rusia, sentimente inspirate de discuțiile despre război ale bunicilor. I get shivers up my spine și când ascult varianta cu Leningrad Cowboys sau pe cea a lui Boris Christov.
Am învățat toate versurile și pot s-o lălăi și eu cu accent rusesc. Nu vă speriați, fac asta doar când sunt singură în cameră. (passionately whispering *ai da da ai da,ai da da ai da, raazoovioom mi kudriaavuuuuu...*)
De fapt, am impresia că toată starea asta cheesy a mea s-a declanșat când m-am uitat la pozele de la nunta unui foarte drag fost coleg/prof de facultate. Am mai zis că mă enervează nunțile din România,blabla, dar asta nu mi se pare că e din România, mi se pare că e din povești. Uitați-vă și voi aici la poze,dacă nu mă credeți.
Și acum wannabe-desenul promis mai sus, cu concluzia melodramatică: I just want someone to be retarded with, without feeling retarded.

Later edit: Aș fi vrut să mă dau și mai poliglotă decât sunt și să scriu mai sus în loc de "domn", varianta cuvântului în rusă. Mesajul de la tata cu traducerea a venit cam târziu și mi-a încurcat socotelile, dar poftim, pentru cultura noastră generală: domn = gaspadin, bărbat = mujcina.
Latest later edit: Mi-am amintit că foarte voiam să spun în acest post despre asemănarea dintre Urma de la Blazzaj,pe care o iubesc de când am auzit-o laiv la Târgu-Mures, și Song of the Volga Boatmen:D Eh?

De nota 10

Mâine e ultimul meu examen în această facultate. Bine,asta dacă n-o să am vreo surpriză când se afișează rezultatele de la alte câteva două.
Mi se întamplă foarte des când sunt în autobuz, deși am căștile și volum maxim asurzitorwannabe, să aud totuși conversațiile din jur. Ocheei,să le ascult. Și absolut toate madmoazelele care vorbesc la telefon despre facultate/liceu, spun că au luat 10 la ceva. Mă mai uit și pe geam la oamenii cu mașină personală. Ei sigur nu povestesc la telefon despre 10.
Printr-o analogie a celor două situații prezentate, deducem că oamenii care iau 10 la școală merg cu autobuzul. A, eu nu ma încadrez în nici una din situații, pentru că nici mașină nu dețin încă, dar nici note de 10 (biiine,haai,câteva,dar nu vorbesc la telefon despre ele:))).
Ar trebui sa merg cu metroul. Sau cu bicicleta.

Soundtrack for a perfect weekend

Noir Desir - Le vent nous portera – joi dupa examen, repede cu masina pe drumul spre mare.
Vampire Weekend - A punk – „E: A spus cineva cuvantul bong? A: Da,eu,acum 20 de minute. E: Eu acum l-am auzit.”
Prodigy - Invaders must die – „A: Auzi haraitu’? I: Eu cand aud ceva ciudat,dau muzica mai tare.”
Tes la Rok & Uncle Sam – Round the world girls – cel mai frumos rasarit pe plaja.
Radiohead – Creep - intinsi pe nisip, cu marea la picioare, tipam versurile.
The 5.6.7.8’s - Woo hoo – mesaj de la tata: „Esti la nudisti? Have fun”
Blue Foundation - Eyes on fire – cea mai buna ciocolata calda pe terasa.
Flunk – Six seven times - soooaare, valuri, dreadlocks, pipi si Prévert in engleza,ca nu-mi amintesc cum era in franceza:
Our Father who art in heaven
Stay there
And we'll stay here on earth
Which is sometimes so pretty!
The Clash - Bankrobber – Bacardi breezer tropical watermelon, limba colorata; burice paroase (ce funny suna la plural) , picioare goale, fumuri si haine ude.
Skream & The Black Ghosts – Find some way - cort, ploaie, frisoane, trombon, clatite.
Benga & Coki - The night – genial party in Goblin.
Suie Paparude – Soundcheck – cel mai tare concert, Bean is a God.
Editors – The racing rats - concert nice The MOOoD, Vlad iar nu mai canta la Amsterdams, nu ma mai joc ca nu l-am vazut, OCS la 5 dimineata.
Le Peuple de L’Herbe - Herbman skank – „Ce-ai maa,esti nebun?”, crazy driving, long road, funny faces, waving people.
Bang Gang - Follow – Bucuresti, duminica seara trista, intuneric, nimeni si liniste.